Perspective

Cred ca asta este cel mai ignorat blog care nu este in totalitate abandonat. Citeam ce am scris cu ani in urma din perspectiva a cine sunt acum. Cu totii avem ocazia sa facem ceva asemanator fie ca e vorba de o compunere din liceu sau de o teza din vremuri apuse. Eu am avut ocazia asta aici. O vreme cand tastam mai lent si totusi cu mult mai mult entuziasm, chiar daca ce vroiam sa exprim era chiar lipsa de entuziasm. Nu cred ca am reusit niciodata sa camuflez ca vroiam sa par pretentioasa si indiferenta. Nu cred ca am reusit vreodata in viata sa fiu cu adevarat indiferenta. Nu zic ca nu am fost niciodata. Doar ca nu am reusit. Pentru mine indiferenta nu a fost niciodata ceva ce se poate dezvolta in timp in legatura cu o anumita situatie sau persoana. Odata ce un individ sau eveniment imi intra pe radar ramanea acolo. Guess I was always too hot headed for my own good.

My mother(may she rest in peace) always used to say that all I need was a little patience and then I would be able to do everything I wanted. Nu pot sa zic ca nu avea dreptate. Sunt sigura ca de-a lungul anilor o sa ii dau dreptate in mai multe probleme. Dar poate, in cazul meu, rabdarea e ceva ce se invata. Ceva ce viata forteaza asupra ta. Pot sa spun cu certitudine ca este prima oara in viata mea in care pot sa bag mana in foc ca parerile de acum nu o sa dureze o vesnicie. Cand eram in liceu, eram convinsa ca ceea ce eu consider distractiv, emotionant, matur, interesant, nedrept etc. o sa aiba aceleasi pozitii in mintea mea peste ani de zile... Nu dureaza mult sa iti dai seama ca nu e asa. Si intr-un fel parca ai vrea sa fi imatur si iresponsabil din nou. Pentru ca atunci ti se parea ca se suferi tare mult cand de fapt cine stie ce baiat, cu un grad de maturitate mai subdezvoltat decat al tau nu te invitase inca la o cafea. Acum lucrurile sunt mai complicate. Poate de fapt mint. Poate nu as prefera sa fie ca atunci. Da, ar fi mult mai usor dar ar insemna sa nu stiu, si eu, in ciuda imaturitatii si lipsei de experienta am fost intodeuna curioasa... si sunt curioasa si acum. Prefer sa stiu si sa imi musc mainile de ciuda si durere decat sa fiu pierduta in blissful ignorance... Asta sunt si asta voi ramane probabil daca nu acumulez nitica rabdare.