Tuesday, April 3, 2007

It's the end of the world as we know it

Da...cantecul este foarte cunoscut, este cantat de R.E.M. Nu asta e pointul postului astuia. Nu am mai postat de mult...mostly beacause nu prea pot sa zic ca am cititori fideli....nu asta e scopul blogului.Nici nu i-am facut foarte multa publicitate pentru ca ideea ar fi fost sa imi exprim frustrarile sau gandurile publicului fara ca acesta din urma sa stie ce mare privilegiu are.Abordarea este oarecum lasa banuiesc.

Acum in legatura cu titlul postului..obsesia mea pentru catastrofe naturale(sau nu) este bine cunoscuta in randul celor care cu adevarat ma cunosc...poate chiar si in randul celor care nu ma cunosc atat de bine..Well needless to say ca given this particular obsession banuiesc ca sunt multi oameni care sunt thankful ca fascinatia mea nu se naste din experiente premonitive. Astazi eu sunt thankful pentru faptul ca feelingurile alea enervante nu se concretizeaza...

Have you ever had the feeling that something really bad is heading your way...and by "your" way i don't mean as an an individual but as a group of people, a nation, a continent, a rase? That something so terrible is going to happen that Hiroshima will look like a cute little display of fireworks?No?.. Me neither.I was just saying...

No comments: